S.21

Pare-se că oamenii s-au ascuns. S-au închis în ei înșiși, Căci nu mai vor să asculte, să caute, să cugete Un gând, un cuvânt, un sens. Pare-se că oamenii s-au ascuns. Au început să aibă frici De ieri, de azi, de ziua de mâine De alți oameni Iar în sfârșit și de Dumnezeu. Pare-se că… Citește în continuare S.21

G.

Să-ți amintești iubite că mă încântă mirosul dragostei când se amestecă dimineața cu cel de cafea mirosul mâinii mele stângi când se întâlnește cu cel al mâinii tale drepte mirosul lunii Mai care mi-a amețit simțurile mirosul florilor de tei îmbinat cu parfumul meu de iasomie  mirosul toamnei cu cel al cărților vechi mirosul ploii… Citește în continuare G.

De-ale minții

Pune-ți brațele în juru-mi Sfios, cuminte ori cu patos Scapă-mă de infinitul haos În care mă scald fără voia-mi. Întinde-ți brațele avide de dorință Cuprinde-mă în întregime Ca și când ai simți că prin strânsoarea-mi Ai adus la piept Universul. Îmbrățișează-mă precum Marea în agitarea-i îmbrățișează stâncile Întunericul prin întregu-i cuprinde stelele Iar neputinciosul se… Citește în continuare De-ale minții

Oamenii au nevoie disperată de cineva care să le vindece sufletul. M-am liniștit când am realizat că ei înșiși sunt capabili de asta

„Spitalul pentru oameni neînsuflețiți” se află la intersecția dintre strada Noul început și strada Iertării. Este o clădire nou construită, o investiție uriașă, suportată bineînțeles de „Nu se știe cine”. De la început, scopul construirii lui a fost clar: tratamente pe termen îndelungat pentru oameni ce nu au, nu dețin, nu s-au născut cu, sau… Citește în continuare Oamenii au nevoie disperată de cineva care să le vindece sufletul. M-am liniștit când am realizat că ei înșiși sunt capabili de asta