Fie ca…

Au trecut și minunatele sărbători pascale. Și anul acesta, ca în aproape toți anii de existență, am mâncat cozonac făcut de mama. A se citi prin urmare ”Paște = mama + cozonac” -Adică nu spui de Dumnezeu, credință și lumină?! -Nu, nu spun. Păcatul meu. În fiecare an, contrar a ceea ce se practică și… Citește în continuare Fie ca…

Să plouă și să nu deschizi umbrela. Dragoste de toamnă.

M-am îndrăgostit și de toamna aceasta. Și n-am avut nevoie decât de o ploaie măruntă și muzică potrivită în căști. Acum că îmi desfășor activitatea acasă, greu mă mai urnesc din locușorul meu. Modul ăsta de a trăi a venit odată cu toamna și n-am avut de ales decât să mă bucur de ea la… Citește în continuare Să plouă și să nu deschizi umbrela. Dragoste de toamnă.

Cum am început să-mi scriu…viața

Am început să scriu la vârsta la care îmi era greu să mă exprim. Pentru orice cuvânt rostit, simțeam rușine și vină. Pe lângă un vocabular destul de sărac, din mine izvorau la orice încercare de sunet, nesiguranță și frică. Cu toate acestea, aveam pasiune pentru litere, caligrafie, cuvinte și expresii melodioase. Pasiunea aceasta s-a… Citește în continuare Cum am început să-mi scriu…viața

Dristor 2 Nu am aer să respir așa că automat fac ochii mari. Zăresc un bătrân, unul fără smartphone. Degetele lui prea groase și brăzdate de șanțuri adânci nu ar fi putut atinge cu delicatețe touchscreen-ul. Cu aceeași ochi mari privea în jur, căuta sensuri. Căuta să vadă ce nu a mai văzut, ce nu… Citește în continuare