La 10 zile după ce te-am vizitat, sufletul tău a încetat să lupte. Regretul și neputința se transformă în moarte. Nu am rămas cu un gol. Abia acum simt că ești lângă mine. M-a durut că n-am putut să te folosesc drept scut. N-am spus niciodată ”te spun lu' tata” și am trăit mereu cu… Citește în continuare efemer
Jurnal
N-am crezut vreodată că mă voi hrăni din scris, care la bază a izvorât din necesitatea eliberării emoțiilor apărute în urma suferințelor. Înțeleg deci că durerea are partea ei bună.
Fie ca…
Au trecut și minunatele sărbători pascale. Și anul acesta, ca în aproape toți anii de existență, am mâncat cozonac făcut de mama. A se citi prin urmare ”Paște = mama + cozonac” -Adică nu spui de Dumnezeu, credință și lumină?! -Nu, nu spun. Păcatul meu. În fiecare an, contrar a ceea ce se practică și… Citește în continuare Fie ca…
Să plouă și să nu deschizi umbrela. Dragoste de toamnă.
M-am îndrăgostit și de toamna aceasta. Și n-am avut nevoie decât de o ploaie măruntă și muzică potrivită în căști. Acum că îmi desfășor activitatea acasă, greu mă mai urnesc din locușorul meu. Modul ăsta de a trăi a venit odată cu toamna și n-am avut de ales decât să mă bucur de ea la… Citește în continuare Să plouă și să nu deschizi umbrela. Dragoste de toamnă.
Viața este exact așa cum ți-o dorești.
De mult nu am mai scris...Da, încep cu un regret, încep cu o scuză. Nu am mai avut timp, nu pentru a mai scrie, ci pentru a mai fi creativă. Așa m-am legat de niște medii și de niște oameni, că nu mi-am dat seama cât râu îmi provoacă. Ultima dată când am scris un… Citește în continuare Viața este exact așa cum ți-o dorești.
Cum am început să-mi scriu…viața
Am început să scriu la vârsta la care îmi era greu să mă exprim. Pentru orice cuvânt rostit, simțeam rușine și vină. Pe lângă un vocabular destul de sărac, din mine izvorau la orice încercare de sunet, nesiguranță și frică. Cu toate acestea, aveam pasiune pentru litere, caligrafie, cuvinte și expresii melodioase. Pasiunea aceasta s-a… Citește în continuare Cum am început să-mi scriu…viața
Dristor 2 Nu am aer să respir așa că automat fac ochii mari. Zăresc un bătrân, unul fără smartphone. Degetele lui prea groase și brăzdate de șanțuri adânci nu ar fi putut atinge cu delicatețe touchscreen-ul. Cu aceeași ochi mari privea în jur, căuta sensuri. Căuta să vadă ce nu a mai văzut, ce nu… Citește în continuare
activitățile sociale sunt noul trend
Se zice că nu trebuie să treacă o zi fără să faci măcar o faptă bună. Recunosc că în cazul meu, zilele întrec faptele, dar acest lucru nu face altceva decât să-mi antreneze ambiția și să mă facă să-mi îndrept energia către fapte demne de...un om. Se mai spune că prin puterea exemplului personal se… Citește în continuare activitățile sociale sunt noul trend
cu dragoste – infinit
A fost odată ca nicio altă dată, o muritoare. Pentru ea, viața nu s-a dovedit a fi întotdeauna cea mai bună prietenă, însă cumva, lucrurile s-au îndreptat pe măsură cu trecerea timpului. După dureri repetate ale sufletului și imagini triste întipărite pe retină, s-a hotărât că este vremea ca ea să afle că mai există… Citește în continuare cu dragoste – infinit
câte-n lume și în stele
-Tu ce ai vrea să fii când o să crești mare? -Un om frumos! Așa aș răspunde acum la tot adresata întrebare care mi-a bântuit copilăria. Nu știu ce idei îmi induceau părinții sau bunicii și nici nu știu ce le-ar fi plăcut ca eu sa devin. Știu sigur însă că, la fel ca toți… Citește în continuare câte-n lume și în stele
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.